Îmi place să spun că am 23 de ani în suflet  și vreo 40 plus în trup. Unii ar zice că e o negare a vârstei reale, iar alții că e un fel de fugă de ea, eu unul cred că fiecare etapă a vieții are farmecul ei dar pentru mine vârsta din suflet e cea care contează. De asta, uneori ( fiindcă nu întotdeauna am dispoziția necesară), ador să dau în mintea fetelor mele și să dansăm Floss, Ohh nanana ori să fac pe căluțul și să le car în spate prin toată casa.  E o bucurie de copil la care nu vreau să renunț încă și sper să o păstrez mereu, indiferent de cifra din buletin. Poate că de aici mi se trage și bucuria pentru jucăriile mai mari (motocicleta, placa de snowboard…) 

   Am început să studiez Psihologia ca o pasiune iar acum a devenit un mod de viață. După 17 ani petrecuți în domeniul vânzărilor am făcut o schimbare radicală. Am renunțat la ceea ce făcusem până atunci și m-am dedicat total Psihologiei. A fost un nou început. Am luat-o de la zero într-un domeniu complet diferit de ceea ce am făcut până atunci. A fost al naibii de provocator. Greu, dar provocator și plin de satisfacții. Nu regret nici o secundă decizia luată, ba dimpotrivă mă bucur de ea și savurez fiecare moment.

  Psihologia face parte din mine, din omul care sunt acum și mă straduiesc mult să-mi păstrez clare rolurile în care mă aflu, fără să le încurc prea mult: la cabinet sunt psiholog, acasă sunt tată și soț, în timpul liber sunt doar un prieten și atât.