De ce această temă, bărbații la psiholog?
Există, încă, prejudecăți legate de mersul la psiholog, de faptul că ceilalți vor crede că ”ești cu capul„ . O parte din aceste prejudecăți vin din mediul cultural, lipsa obișnuinței de a solicita ajutor din partea psihologilor iar o altă parte, trebuie să recunoaștem că și noi, psihologii, poate am putea face un pic mai mult în direcția psihoeducației, tocmai pentru a mai tempera din aceste prejudecăți.
E clar că avem prejudecați în general, atât bărbați cât și femei, legate de a cere ajutor specializat, parcă mai mult în cazul bărbațiilor, iar aici lucrurile sunt puțin mai complicate.
Cum e cu bărbații la psiholog ?
Bărbații sunt învățați de mici și au percepția că trebuie să fie puternici, nu trebuie să-și expună vulnerabilitățile, astfel că, a merge la psihoterapie, a cere ajutor, înseamnă a-și recunoaște slăbiciunea și vulnerabilitățiile.
Responsabilitatea pentru relațiile din familie și în general pentru starea de sănatate este a femei, a mamei din familie și atunci se lasă cumva în sarcina ei mersul la terapie.
Bărbații sunt în general mai pragmatici, centrați pe actiuni concrete și pe soluții practice și în acest context, psihoterapia unde ”doar se discută” poate fi percepută ca o ”pierdere de vreme”. Ei caută soluții concrete, practice, ceva ce să poată face ei ”cu mâna lor”. Spre exemplu, făcând o analogie cu domeniul tehnic, dacă la mecanismul bărbatului e slăbit un șurub de 12, ei caută clar și specific cheia de 12 să strângă șurubul și să rezolve problema. În consecință a vorbi despre cum se strânge, sau de ce s-a slăbit șurubul, sau cum s-a simțit șurubul în timp ce se slăbea, e considerat o pierdere de vreme de unii bărbați.
O altă temere este aceea că vor fi criticați, că sunt nevoiți să-și expună vulnerabilitățiile într-un mediu tipic feminin, acela al vorbelor, al discuțiilor acolo unde femeile ar putea domina.
Atunci când sunt criticați bărbații cred că au eșuat, se consideră ratați pentru că nu au fost capabili să realizeze ceea ce se aștepta de la ei. De regulă reacționează ori prin evitare ori prin agresiune, atacuri verbale sau chiar și fizice.
Care sunt aceste atribute masculine = vulnerabilităti ?
-Rușinea (bărbații nu plâng). Este principalul motiv pentru care ei nu intră în dialoguri despre sentimente, deoarece asta i-ar putea sensibiliza și ar putea începe să plângă.
-Absența emoțională (nu știu ce simt). La întrebarea ”Ce simți în legătură cu…” se întâlnește frecvent răspunsul ”Nu stiu, nu m-am gândit la asta, cred că ….dar nu știu sigur”
-Nesiguranța masculină (poate că nu sunt suficient de bun). Este ceea ce ascund unii bărbati în spatele unei măști dure, aparent puternice deoarece încearcă să compenseze această nesigurață.
– Narcisismul (uită-te la mine, eu sunt cel mai bun ). Trebuie să-și dovedească tot timpul că sunt bărbati și dacă nu e de ajuns, trebuie să arate întregii lumi asta. Dacă la femei narcisismul se reflectă mai mult în aspectul fizic, frumusețe, estetică, la bărbați acesta e legat de putere, fortă, realizare.
-Agresivitatea ( eu sunt mai puternic). Vine tot din nesiguranța masculină și e folosită pe principiul atacul este cea mai bună apărare .
-Autodistrugerea (sunt un ratat). Atunci când nu reușesc să-și exprime agresivitatea către ceilalți se întorc asupra propriei persoane.
-Sexualitatea ( vreau sex acum! ). Este locul unde bărbații își etalează în mod natural conflictele emoționale.
Cât este de importantă sexualitatea la bărbați și mai ales problemele sexuale ?
Sexualitatea este locul unde se întâlnesc biologia, psihologia, iubirea, realitatea și fantezia dintre bărbați și femei. Sexualitatea bărbațiilor este o temă extrem de complexă și prea puțin înțeleasă. Pentru unii bărbați sex=iubire. Dacă partenera nu vrea să facem sex asta poate însemna că nu mă mai iubește, nu mai sunt suficient de bărbat sau că și-a găsit pe altul.
Cât de frecvente sunt tulburările sexuale la bărbați ?
Aproximativ 40 % din bărbați se confruntă cu o oarecare tulburare sexuală, marea majoritate sunt în negare, nu accepta acest lucru, sunt destul de puțini cei care apelează la specialiști pentru a rezolva problema. Între 20-30% din bărbați sunt preocupați de durata scurtă a actului sexual și implicit de ejacularea precoce.
E important să fie investigate întâi eventuale cauze medicale si abia apoi să fie abordată situația din perspectiva psihologică. Un specialist poate să-și dea seama de aceste diferențe, între cauze medicale si cele psihologice.
E important de știut că erecțiile la bărbați debutează în mica copilărie și se sfârșesc la moarte, potența este cea care dă posibilitatea unui act sexual reușit, cât de fermă și de durată este erecția pentru un act sexual satisfăcător.
Este extrem de important suportul, intelegerea partenerei. În acele momente barbatii sunt mult mai sensibili la critică iar întelegerea partenerei este absolut esențială.
Ce se întâmplă cu bărbații atunci când, totuși, vin la psiholog?
Motivul pentru care vin inițial la psiholog și subiectele despre care ajung să vorbească pot fi două lucruri complet diferite. În primul rând, la inceput ei nu vorbesc prea mult, nu spun aproape nimic interesant sau semnificativ deoarece ei nu cred ca vorbitul ajuta la ceva, ei vor fapte.
Cei care vin o fac de regulă deoarece trec printr-o criză legată de locul de muncă, concedieri, restructurări, criză de nesiguranță ori probleme în relații.
Care sunt riscurile atunci când problemele lor nu sunt rezolvate ?
Bărbații acordă puțină importanță manifestarilor somatice și tind să interpreteze superficial semnele unei depresii ușoare, în general ca fiind un moment mai greu care trece. Din acest motiv șansele de a solicita ajutor de specialitate sunt mai mici decât în cazul femeilor. Pe principul ”lasă că-mi trece”.
Numărul bărbațiilor care comit suicid este de 4 ori mai mare decât al femeilor și asta datorită presiunii, responsabilității mai mari pe care o resimt in rolul de cap al familiei, cel răspunzător de bunăstarea celor din jur.
Cât de usor renunță în a mai contiunua sedințele la psiholog?
Studiu O”Brien 1988 :
- Mai multe femei decât bărbați apelează la terapie
- Sunt mai mulți bărbați care renunță la terapie după prima ședință decât femei
- Un terapeut de sex masculin are mai multe șanse să implice bărbații în terapie
- Bărbații preferă un stil terapeutic activ, dinamic, cu o structură clară în conversație, formularea unor obiective clare și așteaptă sfaturi concrete
Cum se întâmplă în cazul terapiilor de cuplu sau de familie ? Vin mai ușor bărbații la psiholog alături de partenerele lor ?
Nu, de regulă unii bărbații sunt ”obligați ”, sunt târâți la psiholog de către partenerele lor. Iar atunci când nu sunt complianți și nu cred în succesul terapiei, pot folosi asta pentru a-și valida ideea că este o pierdere de timp.
În cazul terapiei de cuplu sau de familie, rezultatul psihoterapiei este influențat de cât de bine reușește psihologul să-l implice pe partenerul necompliant și să creeze o relație terapeutică echidistantă cu ambii parteneri.
Ce fac barbatii când au o problema si NU apelează la specialiști ? Cum se ”tratează” ei ?
Consum de alcool sau substanțe, evadare în muncă, evitare, așa numitele mecanisme de coping dezadaptative iar la nivel emoțional se produce acumulare de furie, frustrări, irascibilitate, învinovățirea tuturor celorlalți ori se închid în ei, se izolează încercând să găsească soluții. Iar pe măsură ce nu găsesc soluțiile de a rezolva problema, de a ieși din situațiile dificile, ei se scufundă tot mai mult în aceste mecanisme de coping dezadaptative.
Există diferențe între bărbați și femei când vine vorba de a merge la psiholog?
În situații de stres barbații tind să devina mai egocentrici și mai puțin capabili sa distingă între propriile emoții și ale celorlalți, adică mai puțin empatici iar femeile, dimpotrivă, devin mai prosociale.
Bărbații se închid în ei și nu mai vorbesc încercând să găsească soluții în timp ce femeile verbalizează cât mai mult, chiar repetitiv, fără a aștepta nepărat soluții din partea bărbațiilor ci doar pentru că verbalizarea funcționează pentru ele.
Bărbații consideră că a-și exterioriza emoțiile e un semn de slăbiciune și de pierdere a controlului.
Ce e de făcut? Care ar fi soluțiile pentru a-i determina pe bărbați să ceară și să accepte mai ușor ajutorul specializat?
Folosirea trăsăturilor masculine în terapie, de exemplu: competivitatea, asumarea de riscuri, chiar și agresivitatea sau furia . Asta ține mult de abilitatea psihologului de a-l implica pe bărbat și de a-l face compliant la terapie.
Să înteleagă foarte clar și structurat încă de la începutul procesului ce se va întampla pe parcursul acesteia, adică ”scurt și la obiect”.
Să obțină mici succese care să alimenteze motivația și să-i determine să continue terapia până la sfârșit.
Procesul terapeutic să fie dinamic, adică pe lângă partea de verbalizare să facă acțiuni concrete, în mișcare.
Să simtă că redobândesc controlul asupra propriei vieți.
În aceste condiții participarea bărbațiilor la psihoterapie poate fi o provocare specială.
Cristian…
