Fericirea

-Dați-mi vă rog niște fericire?

-Câtă să vă pun? Doi metri sau două kilograme?

 

…o viată fericită este o creație individuală ce nu poate fi măsurată ori reprodusă după vreo rețetă

Probabil una din cele mai râvnite stări ale oamenilor, fericirea a stârnit interesul încă din antichitate, Aristotel spunea: “Fericirea este sensul și scopul vieții, traiectoria și finalul existenței umane”. Iar când Aristotel a lansat această „dezbatere”, în urmă cu aproape 2500 de ani, discursul pe tema fericirii s-a proliferat, fără să se fi lămurit nimic, părerile fiind împărțite între cei care consideră fericirea o realitate, ori chiar o necesitate și cei care nu sunt deloc convinși ea.

 

Fericirea și nefericirea nu pornesc de pe poziții de egalitate. Poate că se datorează structurii psihicul uman, ca din cele cinci emoții de bază (frica, furia, tristețea, dezgustul și bucuria) doar una singură și anume bucuria să fie plăcută. Asta poate explica într-o oare care măsură raportul de o sută la unu între studiile bazate pe emoții negative, pe durerea psihicului uman  în comparație cu studiile pe emoțiile pozitive, pe starea de bine. Psihologia a neglijat o bună bucată de vreme, din păcate, latura faină a vieții.

…oamenii cu adevărat fericiți sunt puțini și greu de găsit.

 

Așa cum majoritatea specialiștilor susțin, există două tipuri de fericire: fericirea de moment, starea de flux optimal cum o numește Csikszentmihalyi, aceea stare în care sunt atât de profund implicat într-o activitate încât nimic altceva nu pare să mai conteze, experiența în sine este atât de plăcută, încât aș repeta-o cu orice preț, numai pentru plăcerea de a o face. Și fericirea de durată, ca sens al vieții, aceasta fiind mult mai complexă, întinsă pe mai multe planuri ale vieții.

 

Studiile vorbesc despre trei factori importanţi care determină fericirea:

-factorii prestabiliţi genetic (50%) – cu ce mă nasc

-acţiunile făcute în mod intenţionat (40%) – ce fac eu pentru a fi fericit

-circumstanţele de viață (10%) – ce mi se întâmplă

 

Unul din motivele pentru care nu este tratată la adevărata ei valoare este acela că dintre toate stările, fericirea, este cea mai puțin credibilă pentru cei din jur. Pentru majoritatea indivizilor, atunci când îmi merge rău și mă plâng e mult mai acceptabil decât atunci când sunt fericit și transmit asta.

Alături de credibilitate o altă condiție absolut esențială este conștientizarea fericirii. Conștientizarea stării de bine este soclul fericirii, îi schimbă acesteia statutul: de la o simplă stare confortabilă, putem accede la un fenomen mult mai intens. Această  operațiune strict psihologică, deși pare relativ simplă și de la sine înțeles, în realitate  este obstrucționată zilnic de o mulțime de obstacole: stres, griji cotidiene, mici necazuri banale (o pană la mașină, o țeavă spartă la bucătărie, întârzierea la munca …etc). Acesta este unul dintre motivele pentru care unele momente de fericire sunt trăite la trecut, persoanele nefiind capabile să conștientizeze starea de bine și efectele ei în momentul producerii.

…fericire, te-am recunoscut după zgomotul pe care l-ai făcut îndepărtându-te

 

Din punct de vedere al sănătății, fericirea și starea de bine sunt mai degrabă legate de percepția pe care o am asupra stării lui de sănătate. Astfel unii pacienți care suferă de boli cronice reușesc să se bucure totuși de unele aspecte ale vieții fericite, considerând boala că pe orice altă problemă care trebuie rezolvată și apoi ignorată. Spre deosebire, persoanele ipohondre, convinse că suferă de boli fatale și incurabile, își trăiesc viața într-o nefericire continuă deși din punct de vedere fizic sunt cât se poate de sănătoase.

 

 Inteligența nu are efecte notabile, semificative asupra fericirii cunoscându-se faptul că persoanele supradotate au deseori probleme de adaptare și socializare. La fel cum un nivel foarte scăzut al inteligenței reduce individului șansele fericirii  autentice.

 

Din punct de vedere al influenței banilor asupra fericirii, cercetătorii au ajuns în unanimitate la concluzia că există un prag minim al venitului  necesar pentru asigurarea fericirii. Sub acest prag fericirea nu este pe deplin posibilă dar odată depășit, nivelul fericirii se stabilizeaza dar nu continuă să urce direct proporțional cu nivelul bunăstării financiare. Odată depășit acest prag minim, nivelul fericirii este dat mai mult de capacitatea de mă bucura de bunurile dobândite decât de numărul sau valoarea lor materială.

 

Relațiile de calitate, atât cele de cuplu cât și cele sociale, au o importantă deosebită prin dublul sens al lor. Dacă există relații de calitate asta îi face pe oameni mai fericiți iar fericirea favorizează relațiile de calitate. În schimb varianta negativă e un cerc vicios, oamenii nefericiți sunt mai puțin sociabili iar lipsa relațiilor de calitate îi face și mai nefericiți. Oamenii fericiți sunt mai sociabili și energici, mai dispuși să facă acte de caritate, mai cooperanți și mai plăcuti de cei din jur.

 

    În cuplu, studiile au arătat că există o curbă a nivelului fericirii impactată direct de apariția copiilor. Curba este asemănătoare literei W, astfel că în perioada de început al cuplului nivelul fericirii este mare, apoi scade imediat după apariția copiilor și în primii ani urcând apoi la valori mai mari până la adolescența copiilor când scade din nou. Nivelul fericirii crește după plecare primului copil de acasă și rămâne relativ crescut pe parcursul restului vieții.

 

Fericirea și munca. Satisfacția obținută prin muncă poate contribui la creșterea nivelului de fericire doar dacă există surse de motivație consistente cum ar fi: salariul  atractiv, posibilitatea de a avansa, plăcerea lucrului bine făcut, specificul muncii, poziția socială a funcției ocupate…etc. În cazul în care nu există motivație și muncă se desfășoară “de obligație” , atunci raportul dintre muncă și fericire devine negativ.

 

Timpul liber și felul în care aleg oamenii să-l petreacă sunt într-o strânsă legătură cu fericirea, în sensul asemănător cu cel al relațiilor, de calitate sau de slabă calitate. Deși tinde să fie cea mai răspândită formă de petrecerea timpului liber, raportul între timpul petrecut pe smartphone și fericire este unul negativ.

 

         Cristian…

…uneori fericit 😀

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on tumblr
Tumblr
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Trimite-mi un mesaj!

Scroll Up

enkel

Furniture for life

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo

enkel

Furniture for life

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo